De ce nu sunt patriot


Motto: “Natiunea este un cuvant cu care se impauneaza doua feluri de oameni: siretii si prostii” Panait Istrati

Dintre aceia care se numesc patrioti si argumenteaza ca acest angajament este generat de un sentiment de atasament fata de locurile natale sau fata de o traditie locala, sunt convins ca cei mai multi au intentii bune. Dar consider ca asumarea de catre ei a patriotismului este o greseala, din motive pe care o sa le redau mai jos..

De altfel, chiar eu ma simt atasat de orasul meu sau de tara in care traiesc pentru simplul fapt ca limba pe care o vorbesc aici este cea in care ma pot exprima cel mai bine, pentru faptul ca pur si simplu aici traiesc iar personele cu care imi petrec timpul impartasesc apartenenta la aceeasi cultura care evolueaza sau se schimba odata cu noi. Oriunde exista comunitati umane se formeaza si o cultura proprie acelor comunitati si inevitabil fiecare dintre noi suntem legati de cultura in care evoluam. Insa atasamentul asta de care vorbesc eu nu este decat ceva legat de confortul meu personal. Nu trebuie sa fac un efort deosebit sa ma adaptez aici asa cum ar trebui sa fac intr-un loc unde, de exemplu, se vorbeste o limba pe care eu nu o stapanesc foarte bine.

Acum, am in vedere doua perspective vatamatoare care reprezinta extensia vulgara a acestui sentiment natural de apartenenta fata de locurile natale si care reprezinta patriotismul:

1. Acest sentiment de apartenenta este, atunci cand e pus la baza unei ideologii, doar egocentrism – sursa a conflictelor in locul cooperarii, a animozitatii in locul intelegerii si convietuirii pasnice, fiind contrar firii sociabile a omului.

2. Adoptarea patriotismul ca mod de manifestare in viata sociala sau politica este daunator libertatii individuale fiind cel mai des invocat pretext pentru perpetuarea abuzurilor puterii si pentru slujirea de catre mase a unor interese contrare acestora.

1. Patriotul este egocentric. El reduce intreaga sa existenta la locul in care s-a nascut accidental si adesea aceasta atitudine este dublata de un complex de superioritate fata de restul lumii. “Este lamentabil cum, ca sa fie un bun patriot, cineva trebuie sa devina inamicul intregii omeniri” remarca filosoful iluminist Voltaire. Patriotul este incapabil sa vada si sa admire alte culturi, alte comunitati sau daca le vede o face cu invidie sau cu dispret.

Nu intamplator patriotismul ca ideologie merge mana in mana cu militarismul sau cultul eroilor: “Eroism la comanda, violenta fara sens si alte prostii dezgustatoare care poarta numele de patriotism – cat de mult ii urasc” afirma Albert Einstein, intr-o epoca in care patriotismul german a fost cauza celei mai mari distrugeri din istoria umanitatii.

Fetisul patriotilor este istoria, o istorie nationala, o interpretare proprie a istoriei, de cele mai multe ori aflata in neconcordanta cu realitatea istorica. O istorie care prezinta un lung sir de barbati ai neamului, salvatori, o istorie care intretine cultul eroilor. Nu vreau sa insist asupra acestui punct dar este evident ca istoria reala este departe de aceasta imagine romantica promovata de patrioti. Evul mediu ca si epoca moderna sunt perioade istorice in care abunda exemple ale abuzurilor clericilor, ale feudalilor, ale claselor privilegiate si nu e nimic eroic in toate astea. Abunda crima, nedreptatea, sacrificiul inutil, astfel incat pot identifica un rau mai mare in interiorul societatii nostre decat un rau din afara. Patriotii, insa, se pricep sa ascunda mizeria sub pres. Ei se raporteaza de cele mai multe ori la o istorie falsificata sau care le convine, ignorand ceea ce nu serveste cauzei lor. Si nu fac acest lucru doar cu istoria. Sentimentele lor sunt usor de ranit. Daca cineva strain va critica societatea lor, ei vor prefera sa mistifice realitatea si sa prezinte o imagine diferita de cea reala. Imi aduc aminte de exemplul copiilor bolnavi de SIDA sau de cei din casele de copii din anii ’90. Intreaga opinie publica romaneasca era mahnita ca occidentul arata cu degetul spre Romania ca fiind tare unde copiii sunt lasati sa moara din cauza unor conditii inumane la care sunt supusi. Patriotii erau revoltati de aceasta imagine iar efortul lor nu tindea spre imbunatatirea efectiva a vietii acelor copii. Acei copii erau doar o rusine, ceva care trebuia ascuns. Nu pot sa nu remarc superficialitatea cu care patriotii privesc viata. Ei ar fi facut totul sa ascunda acei copii de presa din afara si ar fi refuzat orice ajutor extern doar pentru ca acei copii reprezentau o pata de rusine pe obrazul Romaniei. Cereti acum acelei generatii de copii (a celor care au supravietuit) sa fie patriota – de ce ar fi? Pentru patrioti, raul era reprezentat de presa straina si nu de felul in care statul trata acei copii. Patriotimsul te face orb la abuzurile puterii (o sa revin asupra acestei afirmatii).

Atitudine patriotica este contrara evolutiei societatii, o atitudine prin care nu este asumata existenta si nici nu exista o raportarea adecvata la ea, ci este comparabila cu atitudinea unui copil care minte cand considera ca a facut ceva gresit sau incearca adesea sentimentul rusinii fata de propriile actiuni.

2. Patriotismul ca manifestare sociala sau politica este daunator libertatii individuale si este cel mai des invocat pretext pentru perpetuarea abuzurilor puterii si pentru slujirea de catre mase a unor interese contrare lor.

Am aratat mai sus ca istoria nationala, asa cum este prezentata in manualele scolare sau asa cum este prezentata de catre organizatiile de patrioti reprezinta o minciuna. Am aratat si cum aceasta istorie intretine un cult al eroilor, in realitate acesta fiind un mijloc propagandistic. Din acest motiv anti-patriotii sunt si anti-militaristi. Cum as putea sa venerez acest cult al eroilor, al soldatului, cand nu de putine ori de-a lungul istoriei, armata a fost cea care a fost folosita la uciderea propriului popor: 11.000 de morti in revolta taraneasca de la 1907, cand taranii manati de disperare s-au revoltat impotriva nedreptatii; Grivita, 1933 – cand jandarmii au deschis focul asupra grevistilor; decembrie 1989 cand structuri apartinand statului au deschis focul asupra populatiei care cerea libertate. Si as putea sa gasesc multe alte exemple de acest gen.

Daca acelea au fost regimuri autoritare si astfel se explica violenta lor este naiv sa crezi ca altele, orientate dupa alte idealuri, ar fi mai bune si asta pentru simplul fapt ca violenta este inerenta puterii si ajuta la conservarea ei. Aceasta conservare a puterii se face cu binele sau cu forta, prin asumarea patriotismului si obedientei sau prin violenta atunci cand protestul devine o amenintare la adresa puterii. “Cu cat este mai mare statul cu atat mai gresit si crud este patriotismul si cu atat mai mare este suma suferintelor pe care este fondata puterea sa” observa Lev Tolstoi.

Nu intamplator regimurile nationaliste de pretutindeni au in vedere cresterea autoritatii statului. Ele se bazeaza pe diciplina si naivitatea patriotilor pentru conservarea puterii iar in cazul unei opozitii vor apela intotdeauna la forta. Chiar Hermann Goering remarca cu sinceritate ca: “Oamenii obisnuiti nu vor razboi, nici in Rusia, nici in Anglia, nici in America, nici in Germania. Asta e de la sine inteles […] Tot ceea ce trebuie sa faci este sa le spui ca sunt atacati si sa ii denunti pe pacifisti pentru lipsa lor de patriotism”.

Identificarea acestui dusman exterior este un element comun patriotilor. Patriotii englezi ii dispretuiesc pe francezi si viceversa, patriotii francezi pe germani si viceversa, romanii pe maghiari, s.a.m.d, mentinand un nivel de tensiune, chiar si pe timp de pace, care intretine sentimentul patriotic. Este mandria asta prosteasca ceva pentru care sa merite sa mori sau sa respingi faptul ca si ceilalti au dreptul la viata? Pentru patrioti, da. Pentru ca “patriotismul este dorinta de a ucide si de a fi ucis din motive triviale” Bertrand Russell.

Patriotismul este doar dogma care te trimite la moarte si nu este nimic eroic in aceasta moarte. Ce eroism este de gasit in cazul unui militar ucis, de exemplu, in Irak sau Afganistan, care s-a dus acolo pentru a avea o solda mai mare decat cea pe care o primeste aici si care moare la o varsta tanara intr-un razboi care nu ii apartine? Il face erou o medalie de tinichea pe care o primeste post-mortem? Il face erou faptul ca ucide oameni pe care nici macar nu ii cunoaste? Oameni ca el, cu familii, cu prieteni, care se bucura de viata sau muncesc pentru a se intretine.

Politicienii se vor folosi mereu de patriotism pentru a justifica politici cu care nu esti de acord sau pentru a-si conserva privilegiile sau pentru a te face orb la abuzurile puterii pentru ca “patriotismul inseamna pledoaria pentru jaf in interesul claselor privilegiate ale sistemului particular de stat in care intamplator ne-am nascut” Lev Tolstoi.

Ca un raspuns la toate acestea, patriotii gasesc intotdeauna definitii superficiale pentru patriotism (care evita o analiza mai profunda a ceea ce este patriotismul) sau emotionale (menite sa compenseze lipsa lor de argumente rationale). In plus, cei care au trait inainte de 1989 isi pot aduce aminte cum patriotismul era inoculat prin educatie si prin toate mijloacele propagandistice aflate la indemana statului. Un mijloc de control facil, aflat la indemana puterii – oricare ar fi aceasta, indiferent de eopoca, fie inainte de 1945, fie dupa, fie in prezent.

Din toate aceste motive nu sunt patriot.

~ by RAVNA on 14 January 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: