Ce este nationalismul?

I. Originea doctrinei nationaliste.

“Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul omenirii” Albert Einstein

Nationalismul este o doctrina aparuta ca reactie impotriva ideilor anarhiste din secolul XIX, alaturi de etatism. Atat etatismul cat si nationalismul au format de-a lungul timpului miezul unor orientari politice autoritare: bolsevismul, fascismul, national-socialismul. Acestea au dus la cele mai mari distrugeri cunoscute in istoria omenirii.

II. Similaritati intre bolsevism si fascism sau intre national-comunism si national-socialism.

“Fascismul este o religie. Secolul XX va fi cunoscut in istorie ca secolul fascismului” Benito Mussolini

Asadar, nationalismul poate fi identificat ca fiind comun atat ideologiilor fasciste cat si celei comuniste, in forma pe care comunismul a cunoscut-o de-a lungul secolului XX. Socialismul la originile sale era internationalist, insa in forma etatista pe care a cunoscut-o mai tarziu nu a putut lua decat forma nationalista – autoritara: de aici si denumirea de national-comunism.

Atat fascismul, cat si bolsevismul (sau national-comunismul) constituie directia autoritara opusa democratiei si miscarilor libertare. Revolutiile infaptuite sub regimurile fasciste, naziste sau sub cel bolsevic contin inerent coercitia, lipsa pluralismului, intarirea autoritatii statului si intoleranta.

III. Implicatiile inerente nationalismului.

“Nationalismul este forma noastra de incest, este idolatria noastra, este nebunia noastra” Erich Fromm

Intarirea autoritatii statului ar fi o prima consecinta. Nationalistii isi bazeaza argumentele in privinta intaririi autoritatii statului pe identificarea unor dusmani din interior (e.g. evreii, homosexualii, romii, minoritatile nationale, etc.). Impotriva acestor dusmani nationalistii doresc intarirea mijloacelor de coercitie ale statului, mergand (asa cum putem identifica in istoria secolului XX) pana la genocid. Acest dusman din interior nu este niciodata acelasi cu opresorul real, identificarea lui avand scopul de a deturna atentia cetatenilor de la adevaratul asupritor (statul, clasa conducatoare, etc).

O alta consecinta ar fi limitarea libertatii tale individuale. Deoarece masele se pot revolta impotriva nedreptatilor si abuzurilor statului, nationalistii vor cauta sa detina controlul asupra acestora. Cum va fi exercitat acest control? Prin controlarea stricta a educatiei, prin folosirea mass-mediei si a creatiilor literare, artistice, etc. ca mijloace de propaganda care sa sustina regimul nationalist. Mai mult – clasa conducatoare a unui astfel de regim va cauta sa se asigure nu doar ca cetatenii sunt supusi dar vor mentine si o stare de teroare in societate, menita sa descurajeze orice forma de protest. In acest sens este cunoscuta activitatea criminala a serviciilor de politie ale statului, precum Gestapo-ul german, Ceka sovietica sau teroarea legionara impusa la noi in perioada in care acestia au detinut puterea. Astfel, toate regimurile autoritare din istorie au recurs la o restrangere aproape totala a drepturilor si libertatilor civile.

Identificarea unui dusman din exterior este de asemenea, o caracteristica a nationalismului. In locul bunei convietuiri, a colaborarii si a pastrarii pacii, nationalistii identifica, in general printre statele vecine, un dusman. Antipatiile fata de vecini sunt cultivate, avand la baza criteriul unei presupuse superioritati fata de acestia. In acest sens istoria nationala este mistificata pentru a face loc argumentelor lor sovine.

IV. Caracteristicile nationalismului fascist.

“Nationalismul… este ca alcoolul ieftin. Prima data te imbata, apoi te orbeste, apoi te ucide” Dan Fried

Fascistii romani (legionarii sau neo-legionarii precum cei din Noua Dreapta) au folosit sau folosesc, ca mijloc de manipulare a maselor – religia.

Alte caracteristici ale fascismului (nu doar romanesc) sunt:

- organizarea militareasca. Aceasta are scopul de a nu lasa dezvoltarea individuala libera ci de a uniformiza atat pe membri care servesc in organizatia fascista cat si pe restul cetatenilor;

- discursurile dure la adresa minoritatilor (e.g. evrei, romi, maghiari, homosexuali, etc.);

- patriotismul. Acesta este promovat pentru a induce sentimentul datoriei fata de stat sau organizatia fascista si, astfel, la disponibilitatea catre infaptuirea unor crime. Ideea de patriotism este pusa deasupra constiintei proprii, astfel incat sub acest pretext al iubirii de tara, multi ajung sa comita fapte abominabile, pe care in alte conditii nu ar fi capabili sa le comita;

- restrangerea drepturilor si libertatuilor civile. Acest lucru este necesar pentru a invinge orice forma de opozitie, caci un regim nationalist este opus unuia in care pluralismul si divergentele de idei sunt acceptate si tolerate.

V. Relatiile dintre oameni si educatia din perspectiva nationalista.

“Patriotismul este dorinta de a ucide si de a fi ucis din motive triviale” Bertrand Russell

In privinta relatiilor dintre oameni si a educatiei, nationalistii impartasesc o viziune traditionalista. Initiative precum cele feministe sau de emancipare nu sunt vazute cu ochi buni de catre nationalisti, acestia confundandu-le chiar si cu imoralitatea. Rolul femeii intr-o societate supusa unui regim nationalist va fi intotdeauna limitat la rolul ei tradiional.

De-a lungul istoriei, nationalistii au incurajat denuntul, si animozitatea intre oameni cu scopul de a forma din acestia o masa amorfa. Acest lucru este comun fascismului si bolsevismului.

Educatia, in viziune nationalista trebuie sa serveasca – nu dezvoltarii personalitatii si obtinerii autonomiei individului ci indoctrinarii acestuia conform dogmei rigide a nationalismului. Este incurajat patriotismul pentru a deturna atentia de la adevaratele probleme, este promovat cultul eroilor cu scopul de a inocula oamenilor falsa idee a unei superioritati nationale.

Sursa : http://iasromania.wordpress.com

Te urmarim atent !

Pentru amatorul de garduri de fier si porti fier forjat pe nume Cătălin. Ii propunem să iși schimbe gardul cu unul foarte electrifiat. Gardul electrifiat poate izola si crea in casa fascistului o utopie crestina alba , la numai 1 leu pe mp fascistul din tine se simte ca acasa.

Traiasca , capitanul sus pe gardul electrificat de inalta tensiune

pentru garduldefier

Anarhist ucis de politie, atena “Onoare anarhistului Lambros Foundas”

10 martie 2010 Lambros Foundas, un anarhist de 35 de ani din Atena a fost ucist de politie in cartierul Dafne.

live din atena:  http://www.occupiedlondon.org/blog/2010/03/11/212-good-morning-strike-live-updates-from-athens-on-the-general-strike-day/

Cu o zi inainte un porta voce al politie a avertizat ca daca populatia nu se linisteste UE, cu acordul guvernului grec, vor trimite 7000 de persoane din Forte de Politie Europeana (Forta Europeana de Jandarmerie – din care face parte si Romania). Mai multe informatii aici:  http://www.occupiedlondon.org/blog/2010/03/10/210-%E2%80%9Chow-would-it-feel-if-a-foreign-policeman-was-beating-you-up-in-athens-the-greek-uprising-is-truly-going-european/

Intre timp lumea a iesit in strada – actualizari live:  http://www.occupiedlondon.org/blog/2010/03/11/212-good-morning-strike-live-updates-from-athens-on-the-general-strike-day/

LUMEA CAPITALISTĂ : FASCISMUL

«Adevărata coloană vertebrală a tiraniei nu o constituie funcţionarii oficiali, ci Armata. Datorită Armatei, funcţionarii şi oamenii de afaceri pot jefui în relativă siguranţă; chiar dacă sunt nişte neghiobi. Un popor modest îşi cultivă şi-şi întăreşte obtuzitatea în spatele unui sfert de milion de baionete.»

Una din trăsăturile fundamentale ale etapei pe care omenirea o parcurge în prezent în evoluţia sa istorică – amplificarea şi adâncirea crizei generale a capitalismului – se exteriorizează prin manifestarea cu forţă sporită a crizei economice, financiare, a materiilor prime şi a energiei, ceea ce, printre altele, dă noi dimensiuni crizei sociale, politice şi ideologice a lumii capitaliste.

Experienţa sec. XX atestă că fascismul este un produs al capitalismului ajuns în stadiul imperialist şi intrat în criză generală, o expresie a incapacităţii de a guverna prin metode parlamentare, liberale şi democratice; o consecinţă a crizei sistemului de structuri şi relaţii politice şi sociale ale societăţii capitaliste.
Reacţie la criza liberalismului, fascismul a declanşat o întreagă campanie împotriva mecanismului de funcţionare a sistemelor liberale, împotriva principiilor democratice de guvernare, împotriva organizaţiilor şi practicilor democratice. În acelaşi timp, afişând în mod demagogic un pseudo-radicalism, fascismul s-a adresat cu promisiuni celor mai diferite categorii sociale (locuri de muncă pentru şomeri şi reducerea impozitelor), făcând apologia ierarhiei şi disciplinei de tip militar.
În definirea trăsăturilor politice şi statale ale regimului fascist se constată că fascismul (creaţie a sistemului capitalist), reprezintă sub aspect ideologic, politic şi statal, o variantă de extremă dreapta a gândirii şi practicii de guvernare capitaliste.
Un element esenţial al ideologiei şi politicii fasciste îl constituie militarismul agresiv, atotcuprinzător, ridicat la rangul de principiu al gândirii şi acţiunii fasciste, element decisiv al politicii agresive şi războinice pe arena internaţională (ideologia fascistă implicând şi teoria dominaţiei mondiale).
Trăsături principale ale statului fascist :
1. Principiul autoritarismului: se realizează prin concentrarea tuturor puterilor de Stat în mâinile unui «aparat conducător».
2. Supremaţia Statului: potrivit acestei teorii, Statul este organizaţia juridică a «elitei». Prin declararea supremaţiei Statului s-a încercat contracararea teoriei suveranităţii populare, baza legitimităţii puterii de stat democratice, precum şi a altor percepte democratice. Teza supremaţiei Statului a stat la baza declarării superiorităţii lui faţă de individ, justificării lichidării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
3. Militarizarea excesivă.
4. Hipertrofia organelor represive.
5. Proclamarea constrângerii ca bază a autorităţii, respectiv a puterii de Stat.
Neo-fascismul este fascismul epocii contemporane, al etapei actuale a crizei generale a capitalismului şi se află, în general, în slujba imperialismului. Să nu considerăm drept vinovate pentru ascensiunea şi victoria fascismului numai partidele comuniste şi să absolvim de orice vină pe liderii de dreapta ai social-democratiei.
STATUL
În raport cu Statul, indivizii şi chiar naţiunea au o importanţă secundară, subordonată. Statul are pretenţia de a coincide cu societatea pe care o acoperă până la a se identifica cu ea. Logic, nu mai există viaţă autonomă, individuală sau colectivă, în afară de Stat. Relaţiile particularilor şi ale grupurilor încetează nu numai de a fi libere, dar şi de a fi exterioare Statului: «totul interesează Statul şi Statul se intereseaza de toate». În această tendinţă de a controla drastic şi de a constrânge indivizii şi societatea până în resorturile cele mai intime prin intermediul unui uriaş aparat birocratic şi poliţienesc, consistă trăsătura de unire a întregului capitalism modern. Totalitarismul, ca regim politic, tinde către controlul total al societăţii şi spre maxima concentrare a puterii. Statolatria, ca trăsătură a capitalismului, proclamă deschis : «totul în Stat, nimic în afara Statului, nimic contra Statului».
«Poporul este corpul Statului şi Statul este spiritul poporului», Statul este considerat ca o realitate primordială şi superioară în raport cu naţiunea, căreia el îi permite să se desfăşoare. Această idolatrizare a Statului a fost transpusă în politica reala prin concentrarea extremă a puterii, eliberarea guvernului şi parlamentului de orice control, prin lichidarea sistematică a vieţii democratice şi a organizaţiilor care asigură funcţionarea sa.
«Raţiunea de Stat» conduce toate acţiunile şefului şi ale clasei politice care deţine puterea. Statocraţia condamnă şi restrânge până la anihilare libertăţile individuale. Organizaţiile democratice din afara Statului trebuie eliminate, nimic să nu se mai interpună între individ şi Stat. Opoziţia dintre Stat şi indivizi a devenit o preocupare constantă a Statului. Indivizii tind inevitabil la evadarea continuă, la neascultarea legilor, la dezertare; în afară de prea puţini, toţi ceilalţi sunt virtualmente sau în fapt revoltaţi. Unica soluţie este forţa care-i obligă să se închine constrângerii statale.
Rostul tuturor instituţiilor, care afişează un caracter anti-individualist pronunţat (şcoala, armata, biserica) este dezarmarea individului de posibilitatea apărării intereselor proprii, izvorând din situarea lui în societate, spre a-l încorpora unui organism uşor de supravegheat, de condus şi de stăpânit.
Naţionalismul agresiv şi expansionist de odinioară devine astăzi mai camuflat. Uneori el ia forma izolaţionismului. Dar cel mai adesea, naţionalismul este îmbinat cu cosmopolitismul, sub lozinca «super-naţionalismului european» care are vădite confluenţe cu rasismul neofascist şi xenofobia. «Statul garnizoană» (Fortăreaţa Europa) este Statul bazat pe supremaţia «specialistului în violenţă»: soldatul de meserie.
În plan social-politic, «capitalismul periferic şi dependent» oferă condiţii dintre cele mai favorabile pentru autonomia şi puterea militarilor sau a liderilor extremişti (în special în America de Sud, dar şi tranziţia românească este periculoasă).
Armata constituie un element specializat al Statului şi va fi puternic motivată să reacţioneze negativ faţă de ceea ce ar prejudicia interesele sale «de apărare şi securitate». În mod deosebit este vorba de menţinerea «ordinii», de înlăturarea anarhiei.
Forţele armate trebuie considerate nu numai un instrument (al Statului, al anumitor clase) sau expresie a anumitor interese, ci şi un grup socio-profesional specific, care poate fi distins în legătură cu interese, valori şi atitudini caracteristice, cu atributele mentale, trăirile şi sentimentele comune membrilor săi (militarii de profesie).
CAPITALISMUL GENEREAZA TERORISMUL, deoarece el şi-a bazat dezvoltarea într-o anumită perioadă a istoriei sale pe un şir de genociduri, pe privarea a milioane de oameni de bunurile necesare satisfacerii unor nevoi elementare. Distrugerea, masacrul, tortura fizică şi morală, cruzimea, dispreţul faţă de viaţă şi persoana umană sunt fenomene care au însoţit formarea şi dezvoltarea societăţilor capitaliste.
Criza societăţii capitaliste duce la marginalizarea unor grupuri sociale, care, în consecinţă, se ridică împotriva sistemului. Apare neîncrederea în capacitatea factorilor politici de a salva umanitatea de suferinţă, de a preveni catastrofele, de a asigura progresul. Lupta revoluţionară va fi dusă de muncitori şi de acele grupuri sociale care au fost generate de statutul aşa-zisei asistenţe sociale. În faţa dezvoltării inevitabile a acestei lupte, Statul renunţă progresiv la faţada sa democratică, arătându-şi-o pe cea adevărată: înfăţişarea unui stat poliţienesc contra-revoluţionar.
Am suferit destul, este momentul să ne revoltăm: autonomia proletară înseamnă realitatea practică, cotidiană a luptei anti-capitaliste, anti-statale şi a luptei de clasă, ruperea oricărei legături cu dreptul şi morala capitalismului. Autonomia presupune distrugerea ordinii social-politice actuale. Se urmăreşte ca tinerii, ceilalţi cetăţeni afectaţi de criză, să fie antrenaţi treptat la acţiuni directe, pentru a face ca la un moment dat, gherila urbană şi lupta armată să apară ca o trăsătură obişnuită a vieţii cotidiene. (Transformarea societăţii, presupusă de acest tip de anarho-comunism, nu se realizează printr-un demers de masă, ci prin acţiuni spontane, atât individuale, cât şi de grup).
Statele Unite ale Americii :
Atenţia trebuie îndreptată spre structurile de bază ale societăţii americane, care au un potenţial neo-fascist şi, în primul rând, spre conducătorii militari şi marile corporaţii angajate în programe de înarmare şi în investiţii transnaţionale, globale.
Există numeroase studii care dezvăluie giganticele afaceri pe care le fac corporaţiile de armament, prioritatea pe care acestea o au la încheierea contractelor guvernamentale şi imensele profituri pe care le obţin de pe urma acestora şi a masivului export de arme. Ceea ce înlesneşte funcţionarea sistematică a acestor operaţiuni este simbioza perfectă dintre corporaţiile de armament şi Pentagon. Ea funcţionează excelent: patronii şi preşedinţii corporaţiilor urcă din cabinetele de la General Motors, Ford sau Boeing în vârful Departamentului Apărării, iar generalii şi amiralii ieşiţi la pensie trec în fruntea corporaţiilor. După al doilea război mondial, gen. Doolittle a trecut de la comanda flotilei a 8-a la vicepreşedinţia Shell Oil, gen. Bradley a trecut ca preşedinte la Bulova, gen. MacArthur preşedinte la Remington. Complexul militar-industrial american a devenit un monstru cu o putere colosală care s-a născut şi creşte pe terenul militarismului american.
Problema influenţei militare asupra autorităţii civile a devenit cea mai importantă problemă a guvernării americane din zilele noastre. Astăzi există control militar asupra milioanelor de americani recrutaţi în timp de «pace», există control militar asupra milioanelor de contracte interne şi din ajutorul pentru străinatate, există o vastă maşinărie militară care nu poate fi pe deplin înţeleasă sau stăpânită de câţiva politicieni civili care deţin temporar «puterea».
În revista Commentary, Robert Tucker lansa pentru prima oară în 1975 ipoteza unui plan de invazie americană în zona Golfului, pentru a stabili controlul SUA asupra principalelor zăcăminte de petrol ale lumii.
Neo-fascistul american B. Hargis spunea: „Poporul american trebuie să descarce torentul protestelor sale împotriva abuzului presei libere, deoarece libertatea presei care ajunge până la respectul faţă de linia comunistă, constituie strangularea naţiunii libere”.
Fără nici o legătură cu comunismul (care se opune şi el şi limitează libertatea), putem înţelege că politicienii americani (şi din orice Stat capitalist) suprimă libertatea chiar în numele libertăţii sau al războiului împotriva terorismului sau oricând ceva nu le convine lor.
NU EXISTĂ DEMOCRAŢIE !
LEGILE SUNT FĂCUTE PENTRU A-I EXPLOATA PE CEI SĂRACI !
DISTRUGEŢI FASCISMUL !

By Vechea Stanga .

Cine suntem noi?

Antifa este o miscare internationala compusa din grupuri locale de militanti antifascisti. Existam pentru a lupta contra ideilor, activitatilor si organizatiilor fasciste de oriunde. Suntem impotriva nationalismului. Suntem internationalisti.Utilizam metode variate si consideram ca este necesar sa luptam impotriva fascismului atat fizic cat si din punct de vedere ideologic. Nu consideram procesul electoral o metoda de a combate fascismul si nici nu ne vom asocia cu asemenea grupuri.In general grupul este compus din militanti socialisti,anarho comunisti, comunisti, anarhisti si nu numai, oameni ce lupta impotriva fascismului.Ne opunem discriminarii bazate pe rasa, gen, sexualitate, handicap sau varsta.